Evaluarea: O perspectivă istorică (prima ediție)
De obervet (05/2015); actualizat de Meepledrone (02/2024)
Acest rezumat este bazat pe schimbările reflectate în regulile în germană și engleză prin diverse reprintări ale jocului de bază din prima ediție (C1 pe scurt). Se poate ca disponibilitatea versiunilor de reguli și datele de lansare să fi variat pentru alți publicatori. Totuși, toți publicatorii au adoptat aceste schimbări de la a doua ediție a jocului (C2 pe scurt) încoace.
Introducere
În timpul anilor timpurii ai primei ediții a jocului Carcassonne (C1 pe scurt), regulile jocului au trecut prin ceva schimbări care au afectat evaluarea următoarelor teritorii:
- Evaluarea fermelor (cunoscute și drept câmpuri): regulile au trecut prin 3 versiuni diferite de evaluare a fermelor (denumite ediții mai jos).
- Evaluarea orașelor mici: regulile au trecut prin 2 versiuni diferite.
Mai mult, alte schimbări au afectat poziția folosită pentru a plasa țărani și numărul spațiilor și dispunerea tablei de scor în C1.
Versiunea finală a tuturor acestor schimbări decise în C1 a rămas neschimbată ca parte din canon în ediții ulterioare ale jocului: a doua ediție (C2 pe scurt) și a treia ediție (C3 pe scurt).
Restul acestei pagini se referă la versiunile regulilor de evaluare cu denumirile prima ediție, a doua ediție și a treia ediție, a nu se confunda cu C1, C2 și C3. Ține minte că toate aceste schimbări, reflectate ca ediții de reguli de evaluare, au avut loc în C1.
O scurtă istorie a evaluării țăranilor în C1
Regulile primei ediții erau evaluate din perspectiva orașelor însele: adică alegeai un oraș și socoteai numărul țăranilor de pe toate fermele care atingeau acel oraș. Jucătorul cu majoritatea acelor țărani încasa 4 puncte. Apoi jocul se muta mai departe la următorul oraș.
Regulile celei de-a doua ediții au urmat aproape imediat — după ce Carcassonne a câștigat Spiel des Jahres (SdJ), de fapt. Regulile originale din prima ediție ale țăranilor au fost considerate prea dificile de către juriu și au fost schimbate; însă asta a dus la solicitări ca Carcassonne să fie deposedat de premiu, din moment ce jocul care a câștigat nu era de fapt jocul ulterior vândut ca SdJ.
Regulile celei de a doua ediție au schimbat la evaluarea fermelor din perspectiva fermelor — alege o fermă, numără țăranii de pe ea, iar jucătorul cu cei mai mulți țărani încasează câte 3 puncte pentru fiecare oraș care atinge ferma. Dar ca la regulile primei ediții, fiecare oraș putea fi evaluat numai o singură dată, ceea ce însemna că încă trebuia să ții socoteala căror orașe au punctat 3 puncte și care nu.
Regulile celei de a treia ediție au venit repede și au eliminat această calificare, astfel încât fiecare oraș putea fi acum evaluat de mai multe ori. Marea virtute a regulilor celei de a treia ediție este că nu trebuie să ții socoteala căror orașe au fost evaluate, numai căror ferme – iar din moment ce ar trebui să îndepărtezi țăranii după ce a fost evaluată o fermă dată, nu este peste măsură de dificil să faci asta. De asemenea, în regulile primei ediții fermele nu erau de fapt evaluate direct, ci numai indirect, ceea ce făcea noțiunea de evaluare a „țăranilor” ușor înșelătoare și dificil de cuprins cu mintea pentru jucătorii mai tineri (asta, esențialmente, a fost obiecția juriului).
| Prima ediție: Jucătorul albastru deține majoritatea câmpurilor din jurul acestui oraș. Jucătorul albastru încasează 4 puncte - chiar dacă are 2 supuși pe câmpuri diferite. Jucătorul roșu nu încasează puncte. | A doua ediție: Există 3 câmpuri în jurul acestui oraș. Jucătorul albastru încasează 3 puncte - chiar dacă are 2 supuși pe câmpuri diferite. Jucătorul roșu încasează 3 puncte. | A treia ediție: Există 3 câmpuri în jurul acestui oraș. Jucătorul albastru încasează 3 puncte pentru fiecare țăran = în total 6 puncte. Jucătorul roșu încasează 3 puncte. |
Cum stăm cu fermele pentru C1?
În timp ce regulile celei de a treia ediție sunt folosite în Germania din 2002 încoace, RGG a ales inițial să se țină de regulile primei ediții. Argumentele obișnuite pentru această decizie se învârteau în jurul consistenței (ar confuza oamenii să schimbe regulile) și autenticității (regulile primei ediții erau cele care au câștigat SdJ, la urma urmei).
Așa cum e logic, din moment ce baza sa este regulile originale HiG, ZMG a folosit evaluarea celei de a treia ediție, iar RGG în cele din urmă a abandonat de asemenea evaluarea ca în prima ediție — urmăm regulile celei de a treia ediție în C1. De asemenea, fiecare FAQ până la ultimul și cele mai multe extensii la joc au regulile celei de a treia ediție în minte. Niciuna dintre cele două extensii la care RGG este autorul nu implică reguli noi. Așa că, de exemplu, atunci când ediția RGG mai timpurie a extensiei Negustori și constructori vorbește despre porc dând un punct bonus și aducând totalul la 5, asta-i o adaptare a regulilor originale în germană, în care totalul este 4. Ținutul de regulile primei ediții a însemnat că RGG a trebuit să adapteze fiecare extensie subsecventă pentru a se potrivi — așa că chiar dacă regulile primei ediții sunt mai „autentice” pentru jocul de bază, devin mai puțin „autentice” în momentul în care adaugi extensii în mixt.
Nimic din asta nu era cu adevărat o problemă — cu toate că a generat discuții aprinse — câtă vreme jucătorii erau informați despre cele două posibilități și se puneau de acord asupra căreia să o folosească...
Ce a schimbat fermele în C1?
Lansarea celei de a cincea extensii majore — Abația și primarul — s-ar putea foarte bine să fi fost factorul decisiv. Era aproape inevitabil ca într-un anumit punct HiG să lanseze o extensie care are să fie pur și simplu incompatibilă cu evaluarea din prima ediție a țăranilor; iar aici avem o extensie care potențial simplifică evaluarea țăranilor la sfârșitul jocului dacă folosești regulile celei de a treia ediție, dar va dubla cu ușurință complexitatea dacă încă folosești regulile primei ediții. Voi explica.
Această extensie prezintă o moșie — câte una pentru fiecare jucător — care poate fi plasată numai la intersecția a patru segmente de fermă. Orice țăran în prezent pe acea fermă este evaluat imediat (câte 3 puncte pentru fiecare oraș adiacent) și îndepărtat. Orice țăran care, mai târziu în joc, se alătură fermei prin cartonașe conectoare este evaluat și el (câte 1 punct pentru fiecare oraș adiacent) și îndepărtat. La sfârșitul jocului, moșia încasează câte 4 puncte pentru fiecare oraș adiacent. Atunci când am citit regulile în germană pentru prima oară, m-am întrebat cum are RGG să le adapteze. Potențial, îndepărtarea și evaluarea țăranilor ar putea merge mai departe în concordanță cu regulile obișnuite RGG, cu toate că ar fi ciudat — la urma urmei, dacă numai țăranii de pe o singură fermă trebuie îndepărtați, de ce ar trebui un oraș să socotească toate celelalte ferme adiacente pentru a produce un punctaj? Posibil, dar ciudat. Problema reală ar veni la sfârșit, însă — dacă evaluezi ferme din perspectivele orașelor, cum ai judeca valoarea sau puterea moșiei? În mod clar, întrece țăranii—valorează cât doi dintre ei? Prevalează țăranii de pe alte ferme care ating orașul? Hmm.
Ei bine, regulile oficiale RGG au făcut ceva la care nu mă așteptam: s-au ținut întocmai de regulile în germană. Adică țăranii care sunt îndepărtați încasează câte 3 puncte (sau 1 punct) pentru fiecare oraș adiacent, iar moșia încasează câte 4 puncte pentru fiecare oraș adiacent la sfârșit. Moșia, în deopotrivă regulile HiG și cele RGG, folosește evaluarea celei de a treia ediție. Dar nu există nicio indicație nicăieri în reguli că evaluarea țăranilor RGG în general ar trebui să urmeze regulile celei de a treia ediție. Cu alte cuvinte, la sfârșitul jocului, se pare că se presupune că trebuie să calculezi separat cele două element, folosind prima ediție pentru țărani și a treia ediție pentru moșii. De două ori mai complicat, așa cum am spus.
Compară asta cu efectul moșiei dacă folosești regulile celei de a treia ediție pentru tot: mecanica este consistentă, ar trebui să fie mai puțini țărani în joc (și astfel mai puțin socotit) și mai puține războaie pentru majoritate. Moșia ar trebui de fapt să simplifice jocul... Toate astea sunt pur speculative, desigur, dar sentimentul meu este că acesta a fost the catalizatorul din spatele abandonării de către RGG a regulilor primei ediții în favoarea celor a celei de a treia ediție. Sfatul meu pentru jucători a fost întotdeauna să se mute oricum la regulile celei de a treia ediție—sunt mai simple și îți permite să joci extensiile așa cum se intenționează. Și sunt foarte puține scuze să nu se schimbe acum că toți publicatorii au adoptat evaluarea celei de a treia ediție.
Orașe mici în C1
Inițial, și orașele mici erau evaluate diferit față de cum sunt acum. Cu lansarea originală a jocului, orașele mici finalizate (definite drept un oraș alcătuit din 2 cartonașe) punctau numai câte 1 punct pentru fiecare cartonaș și blazon în loc de obișnuitele câte 2 puncte pentru fiecare cartonaș și blazon. Prin urmare, un oraș mic ar puncta numai câte 2 puncte în total. Intenția era să se penalizeze jucătorii pentru finalizarea unui oraș atât de simplu și să se scadă numărul orașelor care ar produce puncte pentru ferme la sfârșitul jocului. Totuși, mai multe excepții la reguli duce la un joc mai complicat, iar în 2002 (în aceeași vreme ca trecerea la evaluare fermelor din cea de a treia ediție), regula specială pentru orașe mici a fost eliminată. De acum înainte, toate orașele valorau câte 2 puncte pentru fiecare cartonaș și blazon (plus sau minus efectele altor teritorii precum catedrale și asedii). Asta a schimbat notabil câtva din strategia jocului, din moment ce un oraș mic acum produce un număr rezonabil de puncte pentru un efort potențial minim, iar asta poate accelera numărul orașelor de pe o fermă, ceea ce poate duce la ferme care punctează foarte mult la sfârșitul jocului.
Un rezumat al schimbărilor de-a lungul timpului în C1
- 2000:
- Tabla de scor – 70 de puncte
- Oraș mic (de 2 cartonașe) – 2 puncte
- Țăranul – stă în picioare
- Evaluarea țăranilor – prima ediție
- 2001:
- Tabla de scor – 50 de puncte, gri
- Oraș mic (de 2 cartonașe) – 2 puncte
- Țăranul – stă în picioare (pont: plasează țăranul în poziție culcată)
- Evaluarea țăranilor – prima ediție
- 2001 („Spiel des Jahres”):
- Tabla de scor – 50 de puncte, gri
- Oraș mic (de 2 cartonașe) – 2 puncte
- Țăranul – stă în picioare (pont: plasează țăranul în poziție culcată)
- Evaluarea țăranilor – a doua ediție
- 2002:
- Tabla de scor – 50 de puncte, brun
- Oraș mic (de 2 cartonașe) – 4 puncte
- Țăranul – stă în picioare (pont: plasează țăranul în poziție culcată)
- Evaluarea țăranilor – a treia ediție
- 2005:
- Tabla de scor – 50 de puncte, brun
- Oraș mic (de 2 cartonașe) – 4 puncte
- Țăranul – stă culcat
- Evaluarea țăranilor – a treia ediție
